Nu, nu mi-e dor de generala

In ultima saptamana am vazut atatea articole despre scoala generala incat m-au facut sa vreau sa scriu si eu cate ceva despre viata mea in generala. A trecut primul an de liceu si deja mi-e dor (e abia prima joi de vacanta). Generala s-a terminat acum ceva timp... Dar acum cand ma uit inapoi realizez ca nu a fost nimic deosebit acolo, nu am simtit ca mi-am gasit un loc. Nu vreau sa ma vad inapoi acolo.
De ce as vrea sa dau timpul inapoi? Chiar mi-ar fi atat de bine pe cat imi inchipui? Eu ma gandesc intotdeauna la partile pozitive ale tuturor situatiilor, iar cateodata neglijez faptul ca acel loc mi-a facut viata amara ceva timp. Cel putin ultimul an a fost ca cea mai mare tortura medievala existenta. Sau poate a fost picatura chinezeasca.
Deci, mi-e dor de generala? In niciun caz. Anul asta am realizat ca am nimerit intr-un colectiv extraordinar, cu oameni care gandesc, care stiu sa se distreze, cu care poti vorbi despre orice, cu care chiar ma inteleg. Si acest blog arata ca suntem uniti. Suntem diferiti, e adevarat, dar tocmai asta e. 28 de persoane diferite care alcatuiesc un tot unitar. Si da, avem si noi certurile si discutiile noastre, dar in final tot impreuna ajungem. Pe cand in generala... am avut o clasa de care nu vreau sa imi amintesc (bine... imi pot aminti de vreo 3 persoane cu drag). Bisericute, certuri, atacuri, misto-uri. Profii care nu au fost niciodata de partea mea, care imi spuneau cat de inutila sunt si ca nu voi ajunge decat un jeg in viata. Jigodiilor, voi sunteti jegurile vietilor voastre. Si asta nu e un atac, e o afirmatie adevarata de care sunteti constienti. Stiti cati nervi ati pricinuit, cate lacrimi au curs din cauza voastra. Stiu ca in cazul meu ca au fost destule. De-aia nu vreau sa imi amintesc de voi.
Ziceam ca am descoperit o clasa care imi place. Cand gasesti o piedica, ei te vor ajuta cu sfaturi. Cand cazi, ei se ofera sa te ridice. Cand esti fericit, ei sunt fericiti pentru tine. Iar cand plangi, ei vor fi acolo sa-ti ofere umarul. Poate cei cu care sunt acum in clasa vor spune ca au avut o clasa mult mai faina in generala. Ei bine, eu nu pot spune acelasi lucru; de aceea scriu si postarea asta. Vreau numai sa stiti ca aceasta clasa conteaza mult pentru mine pentru ca aici am gasit tot ce aveam nevoie de la un colectiv. Am gasit cei mai buni prieteni pe care i-as fi putut cere. Am gasit cea mai tare distractie. Si am putut uita de tot ce m-a facut sa disper sau sa urlu sau sa plang in trecut.
Pentru ca stim sa ne distram. Pentru ca stim sa ne ajutam. Pentru ca putem vorbi nestingheriti fara sa ne gandim ca ar putea deranja pe cineva. Pentru ca vara asta va fi cea mai frumoasa din cate au fost. Pentru ca suntem impreuna inca 3 ani de acum incolo. Pentru ca am devenit sentimentala, dar asta e. Pentru ca va iubesc pe toti.