Nu m-au uitat

Fix cand vroiam sa am o zi de nastere in care sa nu aud de nimeni m-am trezit ca imi suna interfonul. I-am soptit maicamii ca daca ma cauta nu sunt acasa. Nu a facut cum i-am zis eu, ca de obicei.
- Daca nu vroiai sa ii zic ca esti, de ce nu ai raspuns tu?
- Si sa ii spun ca nu sunt acasa?!
Andra... Care Andra ca stiu vreo 3? Cobor si o vad pe Anddy. Si radea si habar n-aveam de ce. ”Nu te-am uitat” si de langa scara mai ies 4 persoane. Am crezut ca o sa fac infarct. Da, 5 dintre cele care scriu pe blogul asta.
Am fost in centru. Acum trebuie sa imi schimb starea de pe hi5...
Oricum, ce vroiam sa scriu aici acum e ca stiti ca va iubesc. Si daca nu stiti, aflati acum urmatorul lucru: nu am avut prieteni asa buni in generala. Asa ca sa schimb in felul asta peisajul e cu adevarat placut. Merci mult, sa nu credeti ca nu apreciez ca ati dat buzna peste mine in modul asta. Cred ca e cea mai frumoasa surpriza pe care mi-a facut-o vreodata cineva. Pe bune. Da, am prieteni adevarati. Da, va iubesc. Da, voi colorati pozele. Da, vara asta o sa fie bestiala. Si da, deja mi-e dor de voi.
Merci inca o data >:D<