Nici cum nu-i bine.

Nu mai pot să respir. În aerul din jur s-a înăbuşit căldura, şi simt că în curând toate devin foc. Ard, aş vrea să stau jos, dar obiectul pe care dau să mă aşez nu se poate mişca, deci a stat numai în soare, probabil arde mai tare ca mine. Lasă, stau în picioare. Încerc să-mi fac vânt cu pliantul pe care femeia de pe stradă a ţinut morţiş să mi-l dea. Nu, nu îmi fac vânt de pe vreun bloc, ci doar inventez o adiere artificială. Dar îmi oboseşte mâna şi mai tare mă încălzesc. Mi-aş lua ceva rece, dar la magazin se înghesuie lumea, şi nu vreau să simt şi căldura lor, mai tare mă enervez. Maşinile înaintează cu viteză, pe deasupra lor incep să văd cum dansează aerul încins. Trecerea lor ridică praful, îmi intră în ochi, şi le trag câteva înjurături. Cam atât cu statul afară - la dracu', detest canicula, nu mai plouă odată? Mă duc mai bine acasă, mă trântesc în pat şi am de gând să dorm până e mai bine afară. Să vezi chestie, nu pot să dorm, e prea cald. Iau cartea [nu, nimic din ce e recomandat la şcoală], şi mă apuc să citesc. Când ajung la partea mai bună, adorm [ştiu, ştiu, sunt culmea].
Mă trezesc după ceva timp cu o durere de cap monstru şi mă uit pe geam - s-a înnorat - "Aşa, frate !". O tai afară - nu e soare, dar măcar pot ieşi. Trece şi asta, începe să picure. Nu-i nimic, peste două minute nu mai picură... toarnă. Cer spălăcit, tunete, fulgere & co., copchii care urlă, alarme de maşini, oameni care fug spre adăpost, mirosul de praf specific începutului ploii, priviri acuzatoare spre cei care sunt într-o maşină - O privire pentru că nu se udă, a doua pentru că trec cu viteză şi împroşcă apa din bălţi pe pietonii şi aşa destul de plouaţi (în ambele sensuri). Măcar acum pot să respir, dar aş vrea să nu văd sau să aud, să nu simt. La naiba, nici cum nu-i bine.