Oameni suntem...

Suntem oameni. Toti oamenii gresesc, dar se spune ca iertarea este divina. Cat traim avem timp destul de gresim. Fata de familie, de prieteni, de colegi, de straini si mai ales fata de noi. De cate ori nu am facut alegerile gresite? De cate ori am regretat seara, inainte sa ne inchidem ochii? De cate ori le-am dus la o asemenea extrema incat am crezut ca mai bine ar fi sa nu mai existam, doar pentru a scapa si a nu comite inca o asemenea greseala. Gresim, este firesc, dar numai noi ne putem indrepta greselile noastre.
Suntem oameni. Oamenii cad si se ridica. Depinde de fiecare cat de prevazator e si cat de puternic e sa se ridice la loc. Esti atat de prevazator inainte de o cadere? Nu multi impiedica asta... Nu multi reusesc sa vada inainte, multi traiesc acum. Dar din momentul in care cazi cata putere ai sa te ridici? Poti singur, fara ajutor? Fara familie, prieteni, toti apropiatii tai. Mai greu.
Suntem oameni. Oamenii simt. Simt fiori, simt afectiunea, simt respingerea. Sunt fiinte simtitoare, care traiesc in mijlocul unei anumite societati fata de care trebuie sa SIMTA ca ii apartin. Sunt sensibili la imprejurari si vor sa se integreze.
Suntem oameni deci...
...simtim.
...gresim.
...iubim.
...suferim.
...cadem.
...ne ridicam.
...renuntam.
...perseveram.
...iertam.
...ne amintim.
Suntem oameni care au o singura viata care trebuie traita, indiferent cat de grea ar parea. Ne inchidem ochii si ne imaginam ca totul se petrece in mintea noastra, ne dam putere singuri. Si continuam sa traim.